Din jurnalul unui suflet trist(continuare)

Urma sa fie prima zi in care pur si simplu nimic nu mai era la fel...Nu mai era el langa ea,nu mai era ea langa el.
Noaptea fu cumplita pentru amandoi.El a stat ore in sir,pana aproape de rasaritul soarelui,cand reusi sa atipeasca,pe scaun,langa fereastra,privind absent cerul.Ii lipsea atat de mult zambetul ei,micile ei mustrari,spiritul ei atat de vesel...ii lipsea tot.
Ea...a reusit sa doarma foarte putin.La 3 a.m se trezi,pur si simplu.Merse sa bea putina apa,apoi se puse la masuta din coltul camerei,aprinse lampa si isi scoase acelasi carnetel de mai devreme,jurnalul ei,si printre lacrimi,reusi sa scrie cateva randuri: "Mi se pare asa de ciudat sa nu-i aud vocea,nu am reusit sa vorbesc cu el.Nu pot...nu ma simt in stare sa-l sun.M-am gandit sa las lucrurile asa pentru moment,poate imi va face rau,desi simt ca timpul trece atat de greu fara el.Insa nu,nu trebuie.O sa mai astept.Oare-i bine??Ohh...Isi puse capul pe brate si incepu sa planga.Plangea pentru ca se ajunsese aici.Plangea pentru ca,stia ca daca ii va cere timp,daca ii va cere o pauza...va fi distrusa.Si totusi a facut-o.Acum a realizat ca era rau cu el,insa fara el era calvar,chin.Apoi,si-a sters lacrimile si si-a indreptat privirea catre pat,catre perna lui.S-a ridicat si s-a dus in pat,asezandu-se cu capul pe perna lui.Ii simtea parfumul...Si a stat asa,pierduta,acolo,pana la rasarit.
Dimineata sosise cu greu...Secundele se scursera ca si minutele, si minutele ca si orele.Ora 9 o prinsera sorbind din cafea.Pana si aroma cafelei ii aducea aminte de el.Defapt,la ce era buna cafeaua daca el nu era alaturi de ea sa o bea impreuna??