Aceeasi emotie....alta toamna

Nu stiu de ce in seara asta am avut din nou "coarda aceea sensibila" a sufletului atinsa...Vroiam sa citesc lucruri sensibile,sa simt cum nu am mai simtit de ceva timp starea de o deosebita emotie infinita.Vroiam sa ascult melodiile care intotdeauna m-au alinat...Si mi-am amintit de poezia "Emotie de toamna"-de Nichita Stanescu.Superb Stanescu...E un poet deosebit.Versurile acestei poezii sunt puse genial pe muzica lui Nicu Alifantis.Melodia e ceva sublim!
Te face pur si simplu sa tremuri...Stiu!Am batut destul campii cu toamna,dar,nu se compara cu nimic altceva!Nimic nu te mai face sa traiesti sub soaptele frunzelor cazute...Nicio picatura de ploaie nu e atat de perfecta...de subtila...de incarcata de nostalgie decat atunci cand cade toamna.Nicio soapta nu te infioara atat de mult ca soapta unei toamne tarzii,aramii...
Ma simt mai vulnerabila din punct de vedere al starii sufletesti toamna.Si tocmai de aia imi acopar si eu sufletul ca si poetul,cu o umbra...Sunt mult mai sensibila,mai melancolica....mai ganditoare,mai prinsa in fantezia clipelor si a vietii.Si e o emotie care....mereu e la fel,desi fiecare toamna e diferita.Fiecare lasa alt parfum in urma,fiecare ma patrunde altfel...
Ma copleseste pe deplin uneori toamna asta...Nu ma luati in seama.Totusi,poate va sensibilizez si pe voi putin...cu ce urmeaza...

Emoţie de toamnă
Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nicu Alifantis-Emotie de toamna

Daca vrei...

"Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea...
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit...
Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard...
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg...
Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant..."

(Pt cineva anume)Sper sa intelegi ce au vrut sa transmita cei de la Celelalte Cuvinte in aceasta melodie...Poate vei vrea si sa o asculti...

Versurile si sunetul toamnei

Asadar,iata versurile poeziei Anei Blandiana care se numeste "Descantec de ploaie",alaturi de melodiile care mi se par excelente pentru un inceput de toamna.Sunt interpretate cu desavarsire de Josh Groban,o voce mai mult decat extraordinara.Enjoy!

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Per te


Remeber when it rained


In her eyes

Scrisoare de ramas bun

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit.
Cine-a iubit, cine-a gresit?

Cine-a facut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc cine-a ramas,
Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand,
Cine-a pierdut si cine-a castigat?
De toate-nlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt,
Sub cerul prea strain sau prea inalt
Sub cerul prea strain si-nalt

Iubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta,
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Nu simt ce-nseamna umbra ta.

Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Ascullta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit.
Cine-a iubit cine-a gresit?

Numaratori de ploi de doi in doi...
Iubito cata lume intre noi...
Numaratori de ploi de doi in doi...
Iubito cata lume ïntre noi...

Versurile apartin melodiei cu acelasi nume, interpretate superb de Pasarea Colibri.

Dorinte

Dorinte

Iubirea mea salbatica,
Din neant apari tu pentru mine!
Presara-mi roua pe buze,
Atinge-mi inima etern singuratica.

O atingere,si trupul imi tresare.
Imbratiseaza-ma si du-ma in infinit!
Aduna vara intr-un trandafir,
Fa din stele soare.

Totusi,iubirea

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

O poezie pe care am primit-o de la cineva.Vorbeste despre om,graieste inimii,emotioneaza.