Nu stiu de ce in seara asta am avut din nou "coarda aceea sensibila" a sufletului atinsa...Vroiam sa citesc lucruri sensibile,sa simt cum nu am mai simtit de ceva timp starea de o deosebita emotie infinita.Vroiam sa ascult melodiile care intotdeauna m-au alinat...Si mi-am amintit de poezia "Emotie de toamna"-de Nichita Stanescu.Superb Stanescu...E un poet deosebit.Versurile acestei poezii sunt puse genial pe muzica lui Nicu Alifantis.Melodia e ceva sublim!
Te face pur si simplu sa tremuri...Stiu!Am batut destul campii cu toamna,dar,nu se compara cu nimic altceva!Nimic nu te mai face sa traiesti sub soaptele frunzelor cazute...Nicio picatura de ploaie nu e atat de perfecta...de subtila...de incarcata de nostalgie decat atunci cand cade toamna.Nicio soapta nu te infioara atat de mult ca soapta unei toamne tarzii,aramii...
Ma simt mai vulnerabila din punct de vedere al starii sufletesti toamna.Si tocmai de aia imi acopar si eu sufletul ca si poetul,cu o umbra...Sunt mult mai sensibila,mai melancolica....mai ganditoare,mai prinsa in fantezia clipelor si a vietii.Si e o emotie care....mereu e la fel,desi fiecare toamna e diferita.Fiecare lasa alt parfum in urma,fiecare ma patrunde altfel...
Ma copleseste pe deplin uneori toamna asta...Nu ma luati in seama.Totusi,poate va sensibilizez si pe voi putin...cu ce urmeaza...
Emoţie de toamnă
Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Nicu Alifantis-Emotie de toamna
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu