Ca-n viata....

De multe ori ai primit intrebarea in copilarie,despre ce ai vrea sa devii in viata,despre ce ti-ar placea sa faci.Si de fiecare data te gandesti la tot ce ai putea sa devii astfel incat sa primesti cat mai mult,sa obtii tot ce e mai bun in lume,evident ca bun meterial.Am aflat zilele astea...ce trebuie sa devii in viata ,in primul rand,ca intr-adevar sa poti spune la sfarsit,ca esti multumit,ca intr-adevar sa te simti implinit.Ei bine...te-ai gandit vreodata ca pentru toate astea trebuie sa devii mai intai om??Cati oare stiu asta?Cati sunt intr-adevar oameni?Ma uit in jur si vad doar fiinte goale,care alearga dupa tot ce conteaza mai putin.
M-am gandit la asta in momentul in care am cunoscut o persoana...neinsemnata...care ca si noi toti,si-a trait viata cum a vrut,cum a stiut.A facut ce i-a placut mai mult,si-a dedicat viata pasiunii.Si a ajuns la sfarsitul drumului,oarecum,insa ce-i mai rau...e ca a ajuns singur.A ajuns la capat,fara a lasa nimic in urma,doar umbra pasilor sai...A dat tot ce a avut mai bun pentru altii,ca in final,sa-si dea seama ca nimic nu contat,pentru ca bucuria de a lasa in urma o fiinta din fiinta sa,de a lasa "aurul" vietii,ce e mai bun din tot ce inseamna el ca om,nu exista.
Am vazut zilele astea filmul "Nostalghia".Si desi nu m-am asteptat oarecum,am avut aceeasi reactie ca toti ceilalti care au vazut filmul acela.Am ramas fara cuvinte.Pentru ca....iti arata ca defapt "a trai" inseamna sa ajungi cu flacara aprinsa la capatul drumului chiar daca bate vantul,si daca tot reusesti sa ajungi cu ea aprinsa,incearca sa faci asta pentru un motiv ca sa-ti dai seama ca a meritat intr-adevar totul.Ei bine,acea persoana,a infruntat totul ca sa ajunga la capat cu lumanarea aprinsa,insa a facut-o fara rost.Si probabil acum realizeaza ca nimic nu a meritat efortul depus.Totul a fost in zadar.
Lumea ar fi altfel daca toti am fi oameni,daca toti ne-am dori mai presus de toate sa fim oameni,si apoi,sa traim pentru lucurile care chiar merita tot,pentru suflet,sa ajungem la batranete sa privim inapoi,cu atata drag,la tot ce am facut cu propriile maini...sa traim onorabil ca atunci cand te gandesti la viata ta sa vrei sa o traiesti a 2-a oara,sa nu regreti nimic,sa pleci cu bucuria pe chip si in gand.Lumea ar fi altfel daca sufletul tuturor ar fi o flacara atat de puternica...daca toti am avea cele mai bune vorbe,cele mai sigure brate,si cea mai puternica credinta.

The Cranberries-Dying in the sun