Wuthering Heights

Sunt undeva la rascruce de vanturi...Nu stiu cum am ajuns aici.Nici macar nu stiu daca voi reusi sa ies de aici.Sunt atatea lucruri care se rasfrang asupra mea...am atatea intrebari de pus,atatea incertitudini...Sunt asemenea crengilor unui copac,care sunt supuse unor vanturi,fiecare venind dintr-o alta directie si nu stiu in ce directie sa se aplece,si e impropriu zis "nu stiu",caci oricum e fara voia lor tot ce se intampla,si nu au ratiune...Aberez...
Ma simt la mijlocul unei probleme unde nu ma asteptam sa fiu vreodata.Atatea vorbe spuse la intamplare,fara sa te gandesti la consecinte...De ce e dat de sus ca fiinta umana sa actioneze uneori fara sa-si dea seama ca pe ceilalti ii deranjaza,sau ceilalti sufera de pe urma acestor actiuni?Sunt chiar depasita de toate tensiunile astea,de toate incordarile,de toate confruntarile fara preget din jurul meu...Din lumea linistita in care traiam odata,a ajuns sa fie o lume instabila oarecum,vulnerabila in fata oricarui fapt,oricarei vorbe...Defapt acum,toata lumea mea atarna de un fir de ata.Ciudat,insa nu ma gandeam ca mi se va intampla asta vreodata.Stiu ca nu intelegeti nimic,poate nici nu trebuie...insa un lucru e cert,si anume ca nimic nu tine la infinit.Cu toate astea ma intreb de ce?Refuz cu tarie sa accept ca am ajuns sa trec si prin toate astea.Si totusi trebuie sa infrunt...totul...