Adresa 9

Am o noua adresa.M-am mutat cu domiciliul.http://jurnalulsufletului.wordpress.com.Pe blogul asta nu cred ca voi mai posta...insa nu o sa-l sterg.:)See ya!

Aceeasi emotie....alta toamna

Nu stiu de ce in seara asta am avut din nou "coarda aceea sensibila" a sufletului atinsa...Vroiam sa citesc lucruri sensibile,sa simt cum nu am mai simtit de ceva timp starea de o deosebita emotie infinita.Vroiam sa ascult melodiile care intotdeauna m-au alinat...Si mi-am amintit de poezia "Emotie de toamna"-de Nichita Stanescu.Superb Stanescu...E un poet deosebit.Versurile acestei poezii sunt puse genial pe muzica lui Nicu Alifantis.Melodia e ceva sublim!
Te face pur si simplu sa tremuri...Stiu!Am batut destul campii cu toamna,dar,nu se compara cu nimic altceva!Nimic nu te mai face sa traiesti sub soaptele frunzelor cazute...Nicio picatura de ploaie nu e atat de perfecta...de subtila...de incarcata de nostalgie decat atunci cand cade toamna.Nicio soapta nu te infioara atat de mult ca soapta unei toamne tarzii,aramii...
Ma simt mai vulnerabila din punct de vedere al starii sufletesti toamna.Si tocmai de aia imi acopar si eu sufletul ca si poetul,cu o umbra...Sunt mult mai sensibila,mai melancolica....mai ganditoare,mai prinsa in fantezia clipelor si a vietii.Si e o emotie care....mereu e la fel,desi fiecare toamna e diferita.Fiecare lasa alt parfum in urma,fiecare ma patrunde altfel...
Ma copleseste pe deplin uneori toamna asta...Nu ma luati in seama.Totusi,poate va sensibilizez si pe voi putin...cu ce urmeaza...

Emoţie de toamnă
Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nicu Alifantis-Emotie de toamna

Doar o "ea"

"E ca vantul...ai impresia ca o poti atinge,dar defapt nu e asa.E pur si simplu o iluzie.Asa e Dominique.O iluzie perfecta si imperfecta in acelasi timp.E lumina perfecta intr-un intuneric imperfect.Si totusi e o fiinta.Si fiinta aceasta te atrage intr-un mod teribil.Si te atrage in sensul ca e o enigma vie,pe care in sinea ta,ai vrea sa o dezlegi."
Cam asta imi vine in minte cand spun Dominique.O stiu de cand ma stiu pe mine.Am stiut-o dintotdeauna.Si cu toate astea niciodata nu am inteles-o,niciodata nu i-am deslusit enigma.Pentru ca e nevoie de mai mult decat simple vorbe,sau gesturi,ca sa ajungi sa realizezi cine e ea.Poate niciodata nu am avut suficienta rabdare,sau paranoia ca sa fac asta.O invidiez pentru asta,caci o face intangibila.
Daca o privesti,nu ai remarca nimic deosebit.Pentru ca nu exteriorul e diferentiaza de tot,ci interiorul.As spune ca figura ei e chiar comuna,banala.Par castaniu,ochi caprui,trup zvelt...Si totusi cand o privesc,ma simt intimidata,si o admir.
Se lupta cu propriile temeri ascunzandu-le in propriul suflet.Isi infrunta trecutul, sentimentele,traieste in umbra oamenilor care i-au lasat o oarecare urma de scrum in suflet.Nu prea intelegi ce vrea sa spuna atunci cand iti vorbeste,pentru ca vorbeste pentru propriul suflet mereu.Gandeste complicat,simte in cel mai complex mod totul...traieste intens fiecare clipa....
E atenta cand face orice lucru...o vad si acum,sorbind cu meticulozitate din ceasca cu ceai,inhaland fiecare molecula de aroma.Ea de abia analizeaza pierduta prima inghititura cand eu am terminat ceasca.
Si are un defect...da...cred ca asta e singurul defect pe care i l-am gasit vreodata.Cauta companie acolo unde nu trebuie.Isi da tot ce are mai bun cui nu merita.Pentru ca asa e Dominique.E ca o Julieta alergand in noapte sa si-l gaseasca pe Romeo.Pentru ca o viata singura e ca si cum ai merge mereu numai pe o strada a plangerii.Si totusi de fiecare data cand ramane cu inima franta,plange in umbra,o umbra nestiuta de nimeni,ascunsa,umbra cuiva pe care il considera al ei.Face pasiuni sperand ca de fiecare data sa fie bine.Si desi plange,nu ii pare rau niciodata pentru nimic,si nu se razbuna.Poate pentru ca stie ca dragostea e tristetea cea mai mare pentru ca ea e efortul suprem pentru a iesi din singuratatea launtrica.O vad umbland mereu pe strazile amare ale sentimentelor ingropate,uitate,inchise in ochiul vietii.Asteapta sa iubeasca frunzele altei veri...care sa fosneasca absurdul sub talpile soaptelor.E absurd...
Gary Moore-Crying in the shadows

Ca-n viata....

De multe ori ai primit intrebarea in copilarie,despre ce ai vrea sa devii in viata,despre ce ti-ar placea sa faci.Si de fiecare data te gandesti la tot ce ai putea sa devii astfel incat sa primesti cat mai mult,sa obtii tot ce e mai bun in lume,evident ca bun meterial.Am aflat zilele astea...ce trebuie sa devii in viata ,in primul rand,ca intr-adevar sa poti spune la sfarsit,ca esti multumit,ca intr-adevar sa te simti implinit.Ei bine...te-ai gandit vreodata ca pentru toate astea trebuie sa devii mai intai om??Cati oare stiu asta?Cati sunt intr-adevar oameni?Ma uit in jur si vad doar fiinte goale,care alearga dupa tot ce conteaza mai putin.
M-am gandit la asta in momentul in care am cunoscut o persoana...neinsemnata...care ca si noi toti,si-a trait viata cum a vrut,cum a stiut.A facut ce i-a placut mai mult,si-a dedicat viata pasiunii.Si a ajuns la sfarsitul drumului,oarecum,insa ce-i mai rau...e ca a ajuns singur.A ajuns la capat,fara a lasa nimic in urma,doar umbra pasilor sai...A dat tot ce a avut mai bun pentru altii,ca in final,sa-si dea seama ca nimic nu contat,pentru ca bucuria de a lasa in urma o fiinta din fiinta sa,de a lasa "aurul" vietii,ce e mai bun din tot ce inseamna el ca om,nu exista.
Am vazut zilele astea filmul "Nostalghia".Si desi nu m-am asteptat oarecum,am avut aceeasi reactie ca toti ceilalti care au vazut filmul acela.Am ramas fara cuvinte.Pentru ca....iti arata ca defapt "a trai" inseamna sa ajungi cu flacara aprinsa la capatul drumului chiar daca bate vantul,si daca tot reusesti sa ajungi cu ea aprinsa,incearca sa faci asta pentru un motiv ca sa-ti dai seama ca a meritat intr-adevar totul.Ei bine,acea persoana,a infruntat totul ca sa ajunga la capat cu lumanarea aprinsa,insa a facut-o fara rost.Si probabil acum realizeaza ca nimic nu a meritat efortul depus.Totul a fost in zadar.
Lumea ar fi altfel daca toti am fi oameni,daca toti ne-am dori mai presus de toate sa fim oameni,si apoi,sa traim pentru lucurile care chiar merita tot,pentru suflet,sa ajungem la batranete sa privim inapoi,cu atata drag,la tot ce am facut cu propriile maini...sa traim onorabil ca atunci cand te gandesti la viata ta sa vrei sa o traiesti a 2-a oara,sa nu regreti nimic,sa pleci cu bucuria pe chip si in gand.Lumea ar fi altfel daca sufletul tuturor ar fi o flacara atat de puternica...daca toti am avea cele mai bune vorbe,cele mai sigure brate,si cea mai puternica credinta.

The Cranberries-Dying in the sun

I am ready

"Simt un gust amar...simt un miros de tutun,amestecat cu mirosul de bautura ieftina si de asfalt umed.Simt mirosul toamnei reci si triste.Undeva la un colt de strada,sunt si eu.Astept....astept probabil sa te vad iesind de undeva.Macar sa-ti vad chipul...Stiu ca doar vei trece pe langa mine,lasand in urma parfumul ce pana acum a fost un alt oxigen.Stiu ca defapt nu esti tu,e doar o iluzie creata,de care m-am agatat si ma agat in continuare,e doar un vis micut care iti tine locul,e "fiinta" colorata in alb si negru care sta undeva,in penumbra...ingerul din cosmar.Tu defapt esti mult prea departe...
Si totusi tremur de fiecare data cand imi imaginez ca te vad.Nu stiu de ce.Simt un curent pana la cel mai mic atom din corp.Poate pentru ca sunt eu o victima nesuspecta al intunericului si a luminii din jurul meu,de care tu esti responsabil.Simt o neliniste,pentru ca oricum stiu ca suflarea ta se va pierde in neant.Si te pierzi si tu odata cu ea."
Imi place sa cred ca vei ajunge sa memorezi ce e scris mai sus la un moment dat,si ca vei citi asta de atatea ori,numai pentru ca ti se pare ca fiind o noua radiografie a sufletelor noastre.Se va potrivi odata...
Inainte de toate...incerc sa-mi tatuez in minte si in suflet radiografia lucrurilor simple,dintre noi doi,in timpul in care a trecut.Mai stii ca am zis ca ador lucrurile simple??Defapt mi-au ramas intiparite in memorie doar lucrurile astea,tocmai fiindca sunt asa de simple,minuscule...Mai stii baietelul acela care se plimba in parc in "bicicleta-masinuta" cand stateam pe banca,si se uita gales la mine mereu cand trecea prin fata noastra??Suradeam de fiecare data cand il strafulgerai cu privirea doar pentru ca...iti privea "copilul"."Copilul tau frumos"...asa ma alintai.M-ai crescut,asa e,m-ai facut sa-mi indrept toata fiinta mea catre tine.Tin minte fiecare joc de sah,sau table pe care l-am jucat si noi...ca "batraneii".Tin minte si ca ma lasai mereu sa castig...As sta sa scriu tot ce-mi trece prin minte insa...nu e suficient loc.
"Acum sunt bine,sunt pregatita...sunt pregatita sa vad urmele-ti stergandu-se usor...sa vad cum te pierzi printre oameni...doar mai vreau odata sa gust din otrava buzelor tale"

Daca vrei...

"Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea...
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit...
Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard...
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg...
Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant..."

(Pt cineva anume)Sper sa intelegi ce au vrut sa transmita cei de la Celelalte Cuvinte in aceasta melodie...Poate vei vrea si sa o asculti...

Pitzipoance de liceu si toamna = TRIST

Asa se pare.In urmatorii 4 ani va ploua cu pitzipoance,pitzipoanci,loviti sau nu fix in freza de curentul emo,caci astia zac pe bancile liceului.Astia sunt imprastiati prin Romania si se presupune ca ei ar fi viitorul.Vorba celor de la ORANGE: "Viitorul suna bine!"...defapt nu prea suna cu astia,dar silence please.
Asadar,si prin urmare ma pregatesc si eu cu de toate caci de maine ma numesc elev level 9.O fi asa mare filosofie?Caci ma uit in jur si cei tot de level 9 par suparati ca s-a terminat vacanta insa pe deoparte sunt foarte fericiti ca incepe scoala.Si da,sper ca stiti ca ma refer strict la pitzipoance si pitziponci,caci ei de abia asteapta sa gaseasca acul in carul cu fan,sa-si gaseasca sufletul pereche si evident,gagici si gagii cu covrigi in coada.Pacat...
Cam asa suna acest "viitor".Supppeeerrr...Incerc sa nu-mi bat capul caci prapadesc neuronii pe cine nu trebuie.Mai mult ma amuza decat sa ma enerveze.Numai cand ma gandesc la toate frezele masculine intinse cu placa,la toti conversii colorat patratzos,si la toate hainele colorate patrazoase stridente,imi vine sa rad.Deci da...mai ales ca pe sub frezele acelea totul suna a gol.
Acest post ii este dedicat in totalitate unei persoane care ca si mine,detesta tot ce tine de urat,najpa,pitzipoance,pitziponci,prost,fara gust,penibil.Se simte ea...Restul daca vreti nu cititi.